Scoți caietul de inventar și enumeri, enumeri: ce i-ai dat, ce nu i-ai dat, ce ți-a facut, ce NU ți-a facut (astea se scriu – apăsat – cu litere mari și se subliniază cu două linii roșii) / Dar timpul ăsta! Timpul te strânge.

 

Ariadna

Sunt prizonieră in viaţa mea. Tot ce văd în jurul meu sunt cei patru pereţi scorojiţi şi mizeriile cu istorie care au rămas în acelaşi loc de când m-am blocat. Ce noroc cu scaunul pe care am rămas înţepenită de ataţia ani, altfel mi se sfăramau oasele stand în picioare. Poate că era mai bine dacă ma sfăramam eu cu totul decat aşa, definitiv. Sunt la fel ca acum 10 ani: aceleasi cizme murdare si aceleasi haine sumare, părul pe care nu am reuşit să-l mai aranjez înainte de a merge să-l recunosc la Morgă noaptea la 2. Sunt blocată în noaptea aceea blestemată, aşteptand să sune telefonul şi să-i aud vocea, să stiu că a fost un vis lung de ataţia ani şi el e teafăr. Aleg să răman în cutie şi tot ce vreau să văd în ce a mai rămas sunt pereţii scorojiţi care sper să cadă pe mine pentru ca nu stiu să trăiesc fără el. Sunt blocată aici, pe veci…

 

Ferdydurke

Nu voia să repete istoria.

Străbunica ei, lapona Enigel, ratase la mustaţă mariajul cu Riga Crypto, regele proclamat al ciupercilor, inclusiv al celor dermatologice. Mda, o tăiere necugetată a propriei crăci dintr-un arbore genealogic promiţător. Această decizie le condamnase pe bunica şi mama ei să nască în continuare pui şi să-i hrănească cu lapte şi, mai târziu, cu euro culeşi cu sudoare de pe tulpinile de căpşuni în Spania. Da, aia de lângă Portugalia.

Iar acum, ei, strănepoatei i se dădea practic o a doua şansă. Şansa de a lichida industria suzetelor, a prelucrării placentelor şi a liturghiilor pentru lehuze. Şansa de a face în sfârşit saltul calitativ spre înmulţirea prin spori. Şi n-avea de gând s-o rateze, uită-te-ncoace.

Îşi prinsese la înghesuială viitorul partener, aici în acest coridor bine ancorat în concret şi se apucase să-l farmece cum scria la carte. Cartea despre cum s-ajungi la altar cu un lichen chiar şi atunci când acesta din urmă e puţin lichea.

 

Marina

Aseară am avut un vis…

Se făcea că eram în mijlocul unui deșert. Era normal să-mi fie teamă, știu. Dar nu-mi era teamă. Îmi mișcam picioarele pe ritmul vântului, iar nisipul mă gâdila în talpă. Dansam ca nebuna neîncetat. Eram atât de fericită. Ahh, dacă aș putea să descriu cât de fericită eram. Dar n-am cuvinte. Fericirea nu se descrie, nu se învață, doar se simte. Ciudat a fost că, în timp ce dansam, simțeam că mă teleportez. Mă mișcam cu cea mai mare viteză posibilă. Cred că și vântul mă invidia. Curând am căzut. Nu-ți face griji, nu m-am lovit! Am căzut în fund pe nisip. Era cald și moale, iar în fața mea eram eu. Blondă, înaltă, cochetă, stăteam în fața unui necunoscut. M-am fixat cu privirea pentru că nu înțelegeam de ce mă văd. Am înțeles într-un târziu când s-a auzit blițul…

 

Oana Romanescu

Ești o femeie puternică. Privește-te doar în oglindă! Oricine ai fi, ești o femeie puternică. Poți sfărâma un munte între coapsele astea tari și pântecul tău poate naște toți copiii lumii. Și mâinile astea! Adevărate mâini de amazoană, de Penelopă – în urzeala firului ce ți-l va aduce-n prag – , de Afrodită ce toacă merele-n plăcinta. Esti o dramă ieftină. Scoți caietul de inventar și enumeri, enumeri: ce i-ai dat, ce nu i-ai dat, ce ți-a facut, ce NU ți-a facut (astea se scriu – apăsat – cu litere mari și se subliniază cu două linii roșii) și crezi că acolo unde ți-a sfârâit sufletul sub fierul încins al cuvintelor lui n-are să se mai vadă nimic.

Ești o femeie puternică. Dar timpul ăsta! Timpul te strânge. Nu e vorba – știm noi vorba – că nu ar mai avea răbdare, nu mai are interes. Istovit să facă subiectul atâtor polemici, dileme, conferințe cu iz de igrasie academică și-a luat o pauză mare, stă in fund pe undeva cu mâna-n falcă și se distrează de minune pe seama noastră.

Plouă cu stropi grei și plumbul gândului se topește pe pervazul ferestrei din față, ce dă spre gangul ăla în care v-ați jucat de-a doamna și vagabondul, se scurge pe tencuiala scorojită a blocului, ca un fard ieftin și uleios. Limba lui îți trece dintr-o ureche într-alta, îți spală creierul.

 

Patricia Iulia Iancu

Cu siguranţă mi-au îngheţat mâinile. Circulaţie proastă. Dar o fac pentru Karin. Ea va înţelege asta la un moment dat. I-am promis Fata Sirenă din ToysLand. Este în sclipici mov, până şi mie îmi place. Urmează să-mi dau geaca jos, apoi topul şi sper ca azi să ne oprim la sutien. Îmi e frig şi silă de locul ăsta. Miroase a sex şi a culpă. Le aud pe coridor cum râd în discuţii ieftine. Acum am în minte un citat din Kafka “Niciodată nu gândesc ceea ce ar trebui să gândesc, nu spun ceea ce gândesc şi nu scriu ceea ce spun şi tot aşa, până în adâncurile beznei.” Aş vrea să fiu ca ele. Să pozez ca şi cum aş fi mândră.

– Acum fă un unghi obtuz din picioare.

Şi-atunci te-am înjurat în gând şi ţi-am propus totuşi un unghi ascuţit cu un centru de interes perfect: fesele mele. Până la urmă ce vină ai tu că mă vezi în forme geometrice, e doar vina mea că mă proiectez în culori estompate.

 

Foto: the one and only, Cosmin Bumbuţ 🙂  Mulţumim frumos! Pentru mai multe fotografii faine vizitaţi site-ul personal al artistului.